Astazi se implineste 1 an de la zborul nedorit al lui “Pasarila”

In sport radem , glumim,  ne bucuram,  cantam (asa cum am facut-o toata saptamana trecuta) dar pacat ca lista este cateodata intrerupta de evenimente total nefericite. In urma cu un an, o astfel de intamplare ce a avut in prim plan un sportiv, a adus lacrimi de tristete  in inimile multor romani  si nu numai .

Imi aduc aminte exact cum in dimineatza zilei de 8 februarie 2010 am fost socata de stirea ce anunta ca Marian Cozma a fost ucis. Nu m-am putut dezmetici deloc usor, pentru ca in timp ce ochii imi erau lipiti de micul ecran, in minte mi se derulau imagini cu Marian asa cum il stiam eu. Nu de putine ori am frecventat aceleasi locuri, am avut aceleasi activitati sau l-am urmarit indeaproape in sala de handbal. Nu il cunosteam mai mult de simple salutari, avand prieteni comuni si mergand cand eram mici la strand,  insa asta nu m-a oprit sa ii aprind o lumanare la casa parintesca din Tei atunci cand trupul i-a fost adus in tara.

E de la sine inteles ca tot ce era acolo e greu de descris in cuvinte, dar profund impresionata am ramas de tatal lui Marian, care multumea tuturor pentru faptul ca au venit sa isi ia la revedere de la fiul sau. Asa cum am declarat atunci intr-un interviu pentru postul TVR,  atata putere si stapanire de sine nu am mai vazut la nimeni si de fapt noi toti ar trebui sa ii multumim dumnealui ca a adus lumii un campion, un roman ce ne-a facut cinste si peste hotare. Pacat ca viata a fost atat de scurta pentru un om atat de mare...

O statuie ridicata in memoria sa, un film documentar,  o denumire de simbol al non-violentei sau un post pe blog, nu il aduce inapoi pe Marian, dar 26 de ani nu au fost de ajuns pentru “Pasarila“ asa ca trebuie sa traim fiecare dintre noi pentru el. A trecut un an de cand a fost injunghiat intr-un club din Veszprem si ancheta a luat starsit. Ucigasul este dupa gratii, dar vazand urmarile faptei sale oricati ani ar petrece dupa gratii tot mi se par prea putini ...

Postul inscris in terenul blogosferei imi va  aduce cu siguranta alte cartonase ROSII din partea unora, dar teama penalizarii nu ma face sa ies din terenul  “sportiv“.  Apropo , ati urmarit GALA Lokal kombat de sambata? Euuu DA!!! MOROSANU RUUUULZ !!!  Iata cum violenta poate fi si de alta factura: o  întrecere sportiva cu reguli si fair-play !